„Necesitatea apariţiei acestei legi este determinată de respectarea drepturilor omului şi de corelarea cu legislaţia europeană în materie, în domeniul bioeticii, inclusiv prin acoperirea vidului de legislaţie în ceea ce priveşte interzicerea clonării atât în scop reproductiv, cât şi terapeutic.
Astfel, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, precum şi Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei au fost ratificate şi de România prin Legea nr.17 din 22 februarie 2001, dar acestea nu conţin prevederi care să interzică clonarea, ci se referă doar la interzicerea creerii de embrioni umani în scopuri de cercetare, precum şi interzicerea intervenţiei în genomul uman. Pe de altă parte, prezenta lege dă o expresie legislativă precisă art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, asupra interzicerii clonării fiinţelor umane, semnat la 12 ianuarie 1998 la Paris, care stipulează că: „Se interzice orice intervenţie ce încearcă să creeze o fiinţă umană care să fie identică din punct de vedere genetic cu o altă fiinţă umană, fie ea vie sau moartă.”
Această iniţiativă legislativă răspunde şi imperativelor ce decurg din Declaraţia asupra clonării adoptată de Adunarea generală a ONU la 16 martie 2005. Declaraţia face apel la toate guvernele statelor membre să interzică toate formele de clonare umană, inclusiv tehnicile folosite în cercetarea asupra celulelor stem umane, întrucât acestea “sunt incompatibile cu demnitatea umană şi protecţia vieţii umane” şi să adopte “măsuri să interzică aplicarea tehnicilor de inginerie genetică care ar fi contrare demnităţii umane”.
Germania, Franţa şi Canada, sunt printre cele 23 de ţări care au interzis clonarea umană. ONU încearcă să-i determine pe toţi membrii organizaţiei să interzică, de asemnea, clonarea. În aceste ţări clonarea este ilegală şi se pedepseşte atât cu amendă, cât şi cu pedeapsa de 10 ani de închisoare pentru cazurile grave de încălcare a legii. Austria, Norvegia şi Elveţia au adoptat o poziţie fermă de refuz al oricăror cercetări asupra embrionului uman: orice producere de embrioni in alt scop decât procrearea, este interzisă. În Elveţia interdicţia este stipulată în constituţia acestei ţări. În Danemarca, printr-o lege adoptată în 10 iunie 1997 este interzisă clonarea, dar sunt autorizate cercetările asupra embrionului uman a cărui vârstă este mai mică de 14 zile. Aceeaşi legislaţie există şi în Suedia”, se arată ân expunerea motivelor invocate de cei trei deputaţi. Propunerea de proiect a fost depusă la Camera Deputaţilor din cadrul Parlamentului României în vederea dezbaterii.
