© FOTO ziarul Lumina
La Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat astăzi, 5 iunie, slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi. În Catedrala Arhiepiscopală au fost prezenţi înalţi demnitari de stat, reprezentanţi ai autorităţilor locale, civile şi militare, personalităţi din lumea academică şi culturală, numeroşi preoţi, călugări şi credincioşi.
Alături de Preafericirea Sa s-au aflat următorii ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul ales al Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Daniil, Episcop-locţiitor al Daciei Felix, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după citirea pericopei evanghelice, a ţinut şi un cuvânt de învăţătură.
„Sfinţii Părinţi de la Niceea ne arată cum se menţine unitatea Bisericii. Unitatea Bisericii se menţine prin mărturisirea dreptei credinţe. De aceea, noi mărturisim Crezul ortodox înainte de Botez şi înainte de Împărtăşanie. Şi pe baza dreptei credinţe sau a legăturii noastre drepte, corecte, adevărate cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt primim începutul vieţii veşnice încă din lumea aceasta pentru că toate sfintele taine ale Bisericii sunt arvuna vieţii veşnice dată nouă aici pe pământ, iar plinătatea vieţii veşnice o vom trăi după învierea cea de obşte când nu numai sufletul, ci şi trupul omului va participa la Slava Preasfintei Treimi ca bucuria şi fericirea din Împărăţia Cerurilor. Reţinem însă în mod deosebit că Evanghelia de astăzi ne arată un lucru esenţial privind unitatea Bisericii. Mântuitorul Iisus Hristos nu a vorbit despre unitatea Bisericii într-o predică, ci în stare de rugăciune. S-a rugat ca toţi să fie una cei care cred în El”.
Scopul păstoririi este viaţa veşnică
“Mântuitorul Iisus Hristos spune că ‘Mi-ai dat putere Părinte Sfinte ca să le dăruiesc viaţă veşnică celor care cred că Tu M-ai trimis’. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos arată care este scopul păzirii sau păstoririi celor care cred cu adevărat în Dumnezeu. Ei bine, scopul este viaţa veşnică. Nici mai mult nici mai puţin ceea ce primim noi prin mărturisirea dreptei credinţe este mântuirea sau viaţa veşnică. Viaţa veşnică se caută încă din lumea aceasta. Viaţa veşnică nu este viaţa de după moarte cum greşit se înţelege uneori. Viaţa veşnică este viaţa trăită în comuniune cu Dumnezeu încă din lumea aceasta. De aceea, când ne împărtăşim se cântă la strană ‘Cu Trupul lui Hristos vă împărtăşiţi şi din Izvorul Cel fără de moarte gustaţi’”, a arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Sfinţii Părinţi formulau dreapta credinţă
„Iată deci, în câteva cuvinte cum Evanghelia de astăzi face legătura cu Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea care erau păstori de comunităţi. În sinoade se adunau episcopii din toată lumea pentru că ei formulau dreapta credinţă ca să combată ereziile şi rătăcirile de la dreapta credinţă şi în acelaşi timp ei se duceau acasă, păstoreau pe toţi clericii şi credincioşii din eparhia lor în dreapta credinţă şi aşa se menţinea unitatea Bisericii şi în acelaşi timp se asigura temelia dobândirii mântuirii sau a vieţii veşnice”, a mai spus Preafericirea Sa.
Cinstea mare presupune şi răspundere mare
„Cinstea care se dă preotului se dă nu pentru a-i spori orgoliul sau pentru a-l lăuda într-un mod diplomatic, ci se dăruieşte cinste mare celui care răspundere mare. Cu cât responsabilitatea în Biserică este mai mare cu atât se acordă cinstire mai mare celor care vor răspunde în Ziua Judecăţii pentru cei încredinţaţi lor. Unui preot i se cere de sute de ori mai mult decât unui mirean pentru că i s-a încredinţat spre păstorire o comunitate. Unui primar i se cere de la Dumnezeu mai mult decât unui simplu cetăţean fiindcă i s-a încredinţat păzirea şi ajutorarea celor încredinţaţi lui. Iată cum Duminica aceasta a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne arată că trebuie să mărturisim dreapta credinţă, dar trebuie să ne şi rugăm. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu se menţine unitatea Bisericii care are ca fundament dreapta credinţă”, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Preasfinţitul Părinte Irineu Pop-Bistriţeanul s-a născut la data de 2 iulie 1953, în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, primind la Botez numele Ionel. Părinţii săi, Dumitru şi Rozalia, ţărani ortodocşi evlavioşi, i-au crescut pe cei doi copii ai lor, Ionel şi Traian, în frică de Dumnezeu, sădindu-le în suflet tainele credinţei. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în satul natal, între anii 1960-1968, dovedindu-se, dintru început, foarte silitor la învăţătură, fiind tot timpul premiant.
Răspunzând vocaţiei pentru preoţie, s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, pe care le-a absolvit în anul 1973, ca şef de promoţie. Stagiul militar cu termen redus l-a satisfăcut în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. În anul 1974, începe cursurile universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care, după primul an, le continuă la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Aici obţine în 1978 titlul de „Licenţiat în Teologie”, cu calificativul „excepţional”, fiind şef de promoţie.
La 1 august 1978 a fost închinoviat la Mânăstirea Sinaia, judeţul Prahova, unde este tuns în monahism, la 14 octombrie 1978, primind numele Irineu, având astfel ca patron ceresc pe Sfântul Irineu de Lyon, prăznuit în ziua de 23 august. Doi ani mai târziu, la 14 octombrie 1980, a fost hirotonit ieromonah, desfăşurând o bogată activitate pastorală. În acelaşi timp, a activat şi ca ghid-muzeograf al prestigiosului monument cantacuzinesc, foarte mult vizitat de către turişi şi pelerini.
În perioada 1981-1984 a frecventat cursurile de Doctorat în Teologie în cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, la secţia Teologie sistematică, sub îndrumarea competentă a Părintelui Prof. Dr. Dumitru Radu, titularul catedrei de Teologie Morală. Alţi profesori care i-au predat la cursurile doctorale au fost: Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Dr. Niculae Şerbănescu, Arhid. Prof. Dr. Petre David şi Prof. Dr. Remus Rus. La 10 iunie 1984, Patriarhul de pioasă amintire, Iustin Moisescu, i-a acordat rangul de protosinghel.
Între anii 1985-1988 a beneficiat de o bursă de studii, oferită de Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton (New Jersey – USA). La această vestită şcoală teologică a urmat cursuri de specializare în domeniul Moralei creştine şi Eticii sociale, sub îndrumarea profesorului Dr. Charles West, primind atestatul de „Research Scholar”. La Princeton, în paralel cu munca de cercetae teologică, şi-a pregătit şi redactat o bună parte din teza de doctorat.
Peste ocean, a desfăşurat şi o fructuoasă activitate ecumenică şi misionară, atât în Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, cât şi în cadrul Comunităţii ortodoxe „Sfântul Fotie” din Universitatea Princeton. A participat la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, atât prin predici, cât şi prin conferinţe. De asemenea, a publicat diverse articole în presa românească şi americană, religioasă şi laică.
Reîntors în ţară, la 30 august 1988, a revenit la Mânăstirea Sinaia, unde şi-a reluat activitatea sacerdotală şi muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat cu tema Chipul lui Hristos în viaţa morală a creştinului. La 9 iunie 1989 părintele Patriarh Teoctist Arăpaşu l-a numit preot slujitor la catedrala patriarhală din Bucureşti, primind şi numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc. La 26 octombrie, în acelaşi an, a primit rangul de arhimandrit.
La scurtă vreme, a fost numit Superior al Aşezămintelor ortodoxe române de la Ierusalim şi Iordan, şi Reprezentant al Bisericii noastre pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În paralel cu misiunea de îndrumător al românilor aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, s-a ocupat şi de editarea revistei ortodoxe româneşti „Învierea” (Resurrection) şi a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc”. A păstrat bune relaţii cu Patriarhia Ortodoxă şi cu celelalte Biserici şi Culte din Ţara Sfântă.
La 4 octombrie 1990, a susţinut teza de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti fiind declarat apoi „Doctor în Teologie” cu calificativul „excepţional”. În şedinţa Sfântului Sinod din 30 octombrie 1990, la propunerea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu, a fost ales Episcop-vicar al Eparhiei Clujului, cu titlul „Bistriţeanul”. A fost hirotonit şi instalat la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, 21 noiembrie 1990.
În cele două decenii de arhipăstorire, prin sfinte slujbe, vizite canonice şi participări la diferite evenimente de interes social şi umanitar, a contribuit la sporirea spirituală şi culturală a credincioşilor clujeni şi bistriţeni. De asemenea, a prezidat conferinţele preoţeşti, cursurile pastorale ale preoţilor, comisia de admitere la Seminarul Teologic Ortodox şi de obţinere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru examenul de capacitate preoţească şi comisia de examinare a candidaţilor pentru parohiile din mediul urban.
Din anul 1994 aduce o contribuţie deosebită la susţinerea şi dezvoltarea învăţământului teologic universitar clujean şi la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creştină şi Spiritualitate ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De asemenea, predă cursuri de Istoria civilizaţiei creştine la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii creştine „Dimitrie Cantemir”. O preocupare deosebită o are pentru formarea duhovnicească a elevilor seminarişti, fiind frecvent în mijlocul lor prin liturghisire şi povăţuire.
În calitate de episcop-vicar, a reprezentat Arhiepiscopia Clujului şi Patriarhia Română la diferite congrese, simpozioane şi reuniuni, în ţară sau în străinătate (USA, Israel, Grecia, Polonia, Spania, Franţa ş.a.). De asemenea, a participat la diferite emisiuni de radio şi televiziune pe teme cu conţinut teologic şi social-cultural. Demn de remarcat este şi interesul deosebit pe care l-a manifestat faţă de buna desfăşurare a activităţii tinerilor studenţi ai ASCOR – filiala Cluj.
