El a urmat cursurile Liceului de Artă din Satu Mare şi apoi pe cele ale Academiei de Arte “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, făcând practică şi apoi lucrând câţiva ani în marea fabrică de sticlă de la Poiana Codrului. ”Toată viaţa mea a fost legată de sticlărie. Şi tatăl meu a fost sticlar. Lângă satul naşterii mele, care se află în apropiere de Satu Mare, era fabrica de sticlă de la Poiana Codrului, cea mai veche din ţară. Copil fiind, am văzut, acolo, prima dată sticlarii lucrând şi mi-a plăcut enorm. Şi astăzi am convingerea că sticlarul nu-i doar un muncitor, ci un adevărat artist. Practic, am pornit de la zero”, mărturiseşte Ion Tămâian, pe site-ul atelierului său.
După ce a terminat facultatea, Ion Tămâian a ales să se stabilească în judeţul Sibiu, lucrând până după Revoluţie la fabrica de sticlă din Avrig.
“Pentru un artist era un sistem de încătuşare: nu puteai să ieşi afară, în străinătate, pentru că, aşa cum susţineau ei, te protejau de corporaţiile străine. Comuniştii ţineau artele plastice din România într-o încătuşare crâncenă. Faptul că nu puteai participa la expoziţii, nu ţi se recunoştea valoarea şi numele era frustrant. Cred că un artist a simţit mai acut opresiunea sistemului decât alţi oameni. Artiştii ar fi avut posibilitatea să iasă, să vadă lumea, să devină cunoscuţi, dar la noi nu se recunoştea creaţia. Dacă făceai ceva – cum am făcut eu diferite linii la Avrig care s-au vândut în toată lumea – nu ştia nimeni că acele lucruri erau creaţia, concepţia ta. Erau ale fabricii şi gata”, povesteşte Ion Tămâian.
Fiecare glob este unicat!“Fiecare dintre aceste globuri este, practic, unicat, culoarea şi modelul de pe el depinzând de modul în care foiţa de aur sau de argint aderă la sticlă. Foiţa este întinsă pe o peliculă de sticlă, foarte subţire. Trebuie încălzită foiţa în aşa fel încât să adere la balonul de sticlă colorată. Sticla e maleabilă, în timp se formează balonul la dimensiunea la care dorim, iar la flacăra reducătoare apare metalizarea”, explică Ion Tămâian. Ion Tămâian spune că a confecţionat în acest an peste 500 de astfel de globuri, însă majoritatea vor ajunge în străinătate.
“Facem globuri pentru clienţii noştri tradiţionali din ţările care sărbătoresc Crăciunul, dar facem şi pentru persoane fizice, pe comandă, sau clienţi de-ai noştri din ţări care nu sărbătoresc Crăciunul, ca decoraţiuni interioare. Un astfel de glob nu este făcut neapărat să atârne în pomul de iarnă. El poate foarte bine sta într-un aranjament pe masă, pe birou sau la geam”, afirmă Ion Tămâian.
Cea mai scumpă lucrare de artă vândută vreodată de Ion Tămâian a fost o creaţie intitulată “Portal”, evaluată la 35.000 de dolari, şi vândută unui colecţionar privat din America. Tot în America, chiar la Casa Albă, au ajuns, în urmă cu câţiva ani, globuri de sărbători confecţionate în atelierul din Şelimbăr. ”Am avut un client din America, ce a comandat globuri de Crăciun pentru Casa Albă. Au trecut însă câţiva ani de atunci”, îşi aminteşte Ion Tămâian.
Mediafax
